Prima pagină

Relaţii bilaterale - Scurt istoric

Cele dintâi informaţii despre Cuba în România datează din sec. al XVIII-lea. Primele contacte ale oamenilor de ştiinţă români cu ţara şi poporul cubanez s-au realizat la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea: este vorba de inginerul Iuliu Popper (1857-1893), căruia i se încredinţa alcătuirea planului de sistematizare a oraşului şi portului Havana, şi de academicianul Gregoriu Ştefănescu, care străbătea Cuba la 1906, în drum spre un congres de geologie din Mexic.

Primele contacte pe plan diplomatic între România şi Cuba au fost consemnate cu prilejul Conferinţei de Pace de la Paris, când ambele ţări au făcut parte din tabăra Antantei. S-a decis chiar deschiderea unui consulat onorific la Havana (2 mai 1919), al cărui titular era desemnat avocatul de origine franceză Roger Lefébure, fost ofiţer  în Primul Război mondial. După o existenţă efemeră, un nou consulat onorific era deschis la 1 iulie 1928, având în frunte pe Francisco Pérez de la Riva.

Între timp, sub impulsul lui Nicolae Titulescu, interesat de extinderea raporturilor cu ţările Americii Latine şi legat printr-o sinceră relaţie de profesorul Aristides de Agueroy y Bethancourt (1865-1933), reprezentantul permanent al Cubei la Societatea Naţiunilor, s-a ajuns la un acord privind  instituirea de misiuni diplomatice la nivel de legaţie (13 aprilie 1927); trimisul extraordinar şi ministrul plenipotenţiar cubanez la Praga urma să fie acreditat şi la Bucureşti, intenţie care nu a fost, însă, pusă în aplicare.

În urma victoriei Revoluţiei cubaneze conduse de Fidel Castro şi a proclamării noii puteri populare la 1 ianuarie 1959, evenimente salutate cu entuziasm la Bucureşti, au fost reluate contactele politico-diplomatice şi au fost iniţiate primele negocieri economice.

Un an mai târziu, Chivu Stoica, preşedinte al Consiliului de Miniştri, transmitea şefului guvernului revoluţionar Fidel Castro o telegramă prin care ţinea să exprime, „în numele guvernului şi al întregului popor român” „calde felicitări cu prilejul zilei de 26 iulie – Ziua Răscoalei Naţionale [Rebeldia Nacional] – a poporului cuban”, precum şi sentimentele de solidaritate cu lupta acestuia pentru „apărarea şi consolidarea independentei naţionale, pentru pace şi progres social”.

Impulsul decisiv pentru concretizarea dorinţei reciproce de realizare a unor legături permanente şi durabile în folosul cooperării şi păcii a fost dat în urma întâlnirii conducătorilor celor două ţări Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Fidel Castro, la New York,  cu prilejul celei de-a XV-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (septembrie 1960), astfel că la 26 octombrie 1960, în timpul primei vizite a unei delegaţii guvernamentale româneşti la Havana, conduse de Gheorghe (Gogu) Rădulescu, ministrul Comerţului Exterior, a fost semnat un Comunicat comun privind stabilirea oficială a relaţiilor diplomatice bilaterale, la rang de ambasadă „în scopul unei mai bune cunoaşteri reciproce şi pentru a contribui la dezvoltarea relaţiilor multilaterale între cele două ţări”. Tot atunci au mai fost încheiate un Acord de schimburi comerciale şi de plăţi, un Protocol de colaborare tehnico-ştiinţifică, precum şi primul Acord de colaborare culturală, valabil şi în prezent.

În luna următoare, mai precis la 16 noiembrie 1960, între preşedinţii delegaţiilor economice ale celor două ţări aflaţi la Moscova cu prilejul unei reuniuni a CAER dedicată susţinerii tinerei Republici din Caraibe, avea loc şi un schimb de scrisori privind trimiterea reciprocă de studenţi şi tehnicieni, mijloc de intensificare a legăturilor între tinerii cetăţeni români şi cubanezi.

La începutul anului 1961, de data aceasta la Bucureşti, la 6-7 ianuarie, erau semnate alte documente privind schimburile comerciale pe anul respectiv, România deschizând o linie de credit şi acordând asistenţa tehnică necesară prin primirea de specialişti şi muncitori cubanezi, respectiv o primă Convenţie de colaborare în domeniul televiziunii.

În paralel, au fost accelerate preparativele diplomatice pentru deschiderea celor două misiuni, moment semnificativ pentru stadiul relaţiilor bilaterale şi dorinţa celor două părţi de a concretiza măsurile convenite în anul precedent.

Pe aceste baze, la 5 mai 1961 ambasadorul român Mihai Magheru îşi prezenta scrisorile de acreditare Dr. Osvaldo Dorticos Torrado, Preşedintele Republicii Cuba, iar la 15 decembrie 1961, primul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Cubei la Bucureşti, Manuel Yepe Menéndez, la rândul său, îşi prezenta scrisorile de acreditare preşedintelui Consiliului de Stat al României.

Prezenţa Ambasadei şi a ambasadorului român în capitala Cubei, în pofida greutăţilor de tot felul, datorate mai ales situaţiei tensionate din regiune, şi a numeroaselor crize pe plan internaţional din acei ani, avea să contribuie la intensificarea dialogului între cele două guverne şi popoare, la dezvoltarea schimburilor politice, economice şi culturale bilaterale, România acordând  Republicii Cuba, de la început, şi o utilă asistenţă tehnică.

Ceea ce reiese în evidenţă în primul rând este efortul reciproc şi tendinţa de apropiere a punctelor de vedere referitoare la necesitatea respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, a dreptului de a hotărî în propriile probleme interne.

Dialogul şi cooperarea româno-cubaneză au dobândit valenţe superioare spre finele anilor `60 şi în deceniul următor, mai ales în urma vizitei în România a lui Raul Castro Ruz, în calitate de al II-lea secretar al PCC, între 28 decembrie 1966-4 ianuarie 1967, fiind primit la cel mai înalt nivel.

 Momente de vârf al relaţiilor bilaterale l-au constituit vizitele în România ale lui Fidel Castro  (26-30 mai 1972), respectiv Nicolae Ceauşescu în Republica Cuba (august-septembrie 1973), concretizate şi prin acordarea de importante credite financiare Cubei pentru livrarea de instalaţii, echipamente şi asistenţă tehnică industrială.

Ulterior au mai fost încheiate acorduri privind transporturile aeriene civile (1978), de colaborare în domeniul poştei şi telecomunicaţiilor (1980), de cooperare şi credit pentru obiective industriale în Cuba (1981, 1982). Au continuat, de asemenea, schimburile de delegaţii pe linie de partid, precum şi cele culturale, în baza Acordului din 1960.

Suspendarea temporară a activității secției consulare

08.06.2019

În perioada 10 iunie-13 iulie 2019, secția consulară a ambasadei României la Havana va suspenda …

Întrevedere Titus Corlăţean – Bruno Eduardo Rodríguez Parrilla

30.09.2012

Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a avut sâmbătă, 29 septembrie 2012, o…

Semnarea Acordului tehnic între Grupul GRAMPET SA-România şi Unión de Ferrocarriles de Cuba

30.07.2013

În luna aprilie, timp de o săptămână, o delegaţie a Uniunii Căilor Ferate din Cuba a…